Daito Ryu Aikijujutsu și Aikido
Daito-ryu este o arta martiala japoneza veche, considerata izvorul altor arte martiale aparute ulterior: Shorinji Kempo, Hapkido, Judo Kodokan și Aikido. Aceste arte martiale au fost inițiate de către discipolii Daito-ryu, pe parcursul timpului scindandu-se si formand numeroase variante moderne proprii.
Daito-ryu aikijujutsu este un astfel de stil desprins din tehnicile de baza, care a reușit cumva să adere la învățăturile tradiționale ale Daito-ryu și ale predecesorul său Aiki. Stilul a aderat la tradiția strabuna, pastrand in cadrul sau majoritatea tehnicilor de autoapărare dureroase, uneori mortale. In consecinta acest stil a ramas relativ obscur, parintii evitand sa-si lase copii la un astfel de curs. (Nota noastră: in Romania este cvasinecunoscut, datorita acestor elemente ce blocheaza popularitatea. Totusi, difuzarea la TVR a emisunii “Supravietuitor in jungla urbana” si la TVH a emisunii “Autoaparare. Tehnici esentiale” ne-a permis popularizarea stilului. Toate emisiunile pot fi vizionate pe Youtube)
Deși există mai multe mii de discipoli ai artei în Japonia, Daito-ryu aikijujutsu este aproape complet necunoscut în Statele Unite si Europa. Cei mai mulți practicanți de rang înalt ai aikido-ului modern știu că arta lor a evoluat din Daito-ryu, dar mulți au impresia că sistemul de tehnici Daito a dispărut în urmă cu mai multe generații.
Aiki si ramurile sale
În prezent există mai mult de 40 de stiluri diferite de Aiki în Japonia, cele mai multe dintre ele provenind din ramura modernă fondată de Morihei Uyeshiba. În timp ce stilurile moderne sunt larg predate în Statele Unite, formele mai vechi sunt puțin cunoscute, făcâdu-i pe mulți oameni să rămână cu ideea că există doar un singur stil al acestei arte marțiale. De fapt, vechile Densho (manuscrise cu învățături folosite pentru predare) sunt pline de mențiuni despre aiki.
Mult timp o artă secretă, Aiki a fost prima dată predat în mod deschis de catre Takeda Sokaku in prima parte a scolului XX. Takeda Sokaku a fost un om cu o impresionantă putere spirituală și unul dintre ultimii spadasinii reprezentanți ai vechii școli. În plus în afară de a fi al XXIV-lea conducător al școlii Daito-ryu pe linie genealogică, el a fost un maestru al itto-ryu kenjutsu (sabie) și hozoin-ryu sojutsu (suliță). El a fost unul dintre cei mai influenți și mai puțin cunoscuti mari maeștri japonezi ai secolului XX. Printre cei mai cunoscuti discipoli ai Daito-ryu au fost Morihei Uyeshiba (fondatorul Aikido), Doshin Deci, (fondatorul Shorinji Kempo) și Yong Choi Shul (fondatorul Hapkido). Un alt mare discipol a fost Shiro Shida, imortalizat în filme precum Sanshiro Sugata, care a jucat un rol major în fondarea Kodokan Judo. Istoria ne arata că el a câștigat multe competitii de Kodokan, când in acest stil se lupta pentru supraviețuire, folosindu-se tehnica arashi yama (furtuna de munte) din Daito-ryu.
Aiki, arta marțială modernă, a trecut prin multe schimbări profunde în ultimii 50 de ani, în primul rând datorită eforturilor lui Morihei Uyeshiba. Un om de forță fizică extraordinară, el este cel mai faimos discipol al lui Takeda Sokaku. Ueshiba a început să predea Daito-ryu aikijujutsu, ulterior facand schimbări în domeniu. După ce a moificat tehnicile, el a schimbat, de asemenea, și numele stilului, folosind succesiv Daito-ryu Aikijutsu, Aikijujutsu Kobukan, Kobukai Aiki Budo, Tenshin Aikido, Takemusu Aiki Budo și în cele din urmă de Aikido. Această ultimă schimbare a venit la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Particula Bu a fost abandonată din cauza interdicției impusă de forțele aliate cu privire la practicarea artelor marțiale. Așa cum a făcut Jigoro Kano cu judo, Morihei Uyeshiba a eliminat multe tehnici periculoase și pe altele le-a modificat pentru a le face mai sigure. Acest lucru a permis ca Aikido să poată fii practicat de un număr mult mai mare de oameni decât cei care invatau diverse stiluri de Aikijutsu (mai violente), si sa isi creasca popularitatea.
Daito Ryu Aikijujutsu si Stilurile Moderne de Aiki
Primul lucru care se poate observa când practicați Daito-ryu aikijujutsu este puterea atacurilor. În cele mai multe stiluri moderne de aiki, atacurile tind să fie destul de moi. În cazul în care partenerul de antrenament dorește să opună rezistență, el face acest lucru nu cu brațele, ci printr-o mișcare de solduri. Cu toate acestea, în practica de Daito-ryu, atacurile sunt executate cu toată forța. Cand partenerul apucă încheietura mâinii, el face acest lucru cu intenția de a încerca să prevină chiar și cea mai mică mișcare a mânii. El apucă cu forță, blocând fiecare mușchi din corpul său, ca și cum ar încerca să rupă osul din antebraț. Un antrenament adecvat ar trebui să aibă ca rezultat o mulțime de vânătăi în formă de degete pe antebraț în ziua următoare. (Nota noastră: si in carul clubului nostru atacurile sunt din ce in ce mai puternice. Este insa necesara o anumita perioada de pregatire, pana cand practicantul este capabil sa se apare de atacuri foarte serioase. Fara multe ore de antrenament, rezultatele nu apar de la sine)
Diferentele spirituale sunt la fel de evidente. În zilele de demult, maestrii au folosit termenii aiki și kiai în același timp. În timp ce cele mai multe stiluri moderne consideră aiki ca fiind un proces de a intra în armonie ușoară cu un adversar pentru a-l controla, Daito-ryu aikijujutsu aderă insa la abordarea tradițională și tratează Aiki ca o explozie puternică de energie spirituală, puțin diferită de kiai in karate. (Nota noastră: pregatirea spirituala se face in clubul nostru in limita insusirii dogmelor din istoriile traditionale japoneze. In lipsa explicatiilor unui vechi si autentic practicant daitoryu, este incorect sa ne erijam in cunoscatori)
Aprecierea tehnicilor Daito-Ryu
Din punct de vedere tehnic, diferențele dintre Aiki tradițional și variantele moderne sunt foarte evidente. Deși există excepții, aproape toate tehnicile de Aikido modern accentuează utilizarea unor cercuri foarte largi. Daito-ryu, pe de altă parte, tinde să folosească cercuri foarte mici. În timp ce tehnicile care folosesc cercuri mici sunt mult mai eficiente în luptă, acestea sunt mult mai greu de practicat. Aveți posibilitatea să utilizați tehnici care folosesc cercuri mari chiar și cu un partener care este la inceput fără să îl răniți, dar tehnica Daito-ryu va necesita o tehnica de cădere (ukemi) foarte bună. Într-o tehnică modernă de aikido brațul se poate răsuci astfel încît să vă oblige să vă lăsați la podea. De multe ori va trebui sa executati o cădere destul de spectaculoasă, pentru a preveni dislocarea brațului. Cele mai multe tehnici moderne de aruncare vor avea ca rezultat rostogoliri largi, circulare, in timp ce variantele lor mai vechi au ca rezultat caderi dure, in stilul judo. Acest tip de acțiune bruscă, dureroasă, este o caracteristică a tuturor stilurilor vechi și ilustrează un factor cheie al artelor martiale traditionale. Arte marțiale moderne diluează tehnicile de autoapărare, pentru a permite unui începător să practice în condiții de siguranță. Insa arta daito-ryu tradițională ne invata: “Dacă nu poți suporta caldura, iesi din foc”. Dacă unii începători sunt răniți, asta e problema lor. Tehnicile nu sunt modificate pentru beneficiul studentului practicant. (Nota noastră: desi impartasim intru totul dogma japoneza prezentata anterior, am plasat pe primul loc grija fata de partener. Orice accidentare trebuie evitata. Daca vei accidenta elevii, unul dupa altul, o sa ramai singur in sala…Exista insa si varinata prin care elevii de nivel superior, cu multi ani de practica in spate, se antreneaza in conditii reale de strada. Acestia stiu insa ce au de facut si cum trebuie sa se manifeste in lupta pentru a un se accidenta)
Atunci când practicați o tehnica de autoapărare, în cazul în care partenerul vostru zâmbește, atunci este aikido. Dacă el țipă, este Daito-ryu aikijujutsu. (Nota noastră: in Aikidojurnal am citit o exprimare asemanatoare: “Aikido este visul dulce al daitoryu”)
Daito-Ryu Aikijujutsu
Deși formele tradiționale de Aiki nu au grația fluidă a rudelor moderne, compensează prin realism în ceea ce privește lupta. În Daito-ryu Aikijujutsu un partener de antrenament bun este cineva care are o greutate de aproximativ 136 de kg și o forță de prindere ca o menghină hidraulică. În cazul în care practicanții reușesc să arunce pe un astfel de partener, după ce acesta a fost lăsat să se așeze bine pe ambele picioare și să prindă cât mai strâns posibil, ei știu că tehnica este corectă.
Katsumi Yonezawa, un maestru al Daito-Ryu Aikijujutsu
Unul dintre cei mai cunoscuți practicanți ai acestei arte, Katsumi Yonezawa din Hokkaido, Japonia, vizitează anual Statele Unite pentru a preda această artă antică. De la sediul central al filialei americane de Daito-Ryu Kodo Kai în San Luis Obispo, el călătorește de-a lungul Californiei oferind cursuri și seminarii.
Un om mic de statură, Katsumi Yonezawa este învățător, iar dacă nu observați încheieturile mâinilor foarte dezvoltate, ați putea crede că doar asta face. Zâmbet permanent și modul său de a fi tinde să îi facă pe oameni să se relaxeze în prezența lui. Ucenicii lui au învățat să ignore acest lucru, știin că intre timp este ocupat să le răsucească brațele în noduri complexe. Elevii lui Katsumi Yonezawa au învățat, de asemenea, să acorde o atenție deosebită modului în care acesta se comporta înainte de ora de antrenament. Dacă el stă la marginea saltelei așteptând ca ora să înceapă, vor avea parte de un antrenament cu un nivel de durere normal. Daca face exerciții de stretching, elevii încep să se uite unul la altul și în liniște să ofteze în anticiparea unor aruncări brutale. Atunci când Katsumi Yonezawa merge atât de departe încât începe să practice ukemi (cădere), elevii să înceap să caute un loc în care să se ascundă.
Daito-ryu aikijujutsu nu este pentru toată lumea. Este pur și simplu prea solicitant fizic ca să fie vreodată practicat de o gamă largă de studenți (cazul aikido). Dar, pentru cei care sunt interesați de bazele artei martiale, el ofera atât o fereastră în trecut și o poartă spre viitor. Daito-ryu aikijujutsu este o cale invariabilă, drept pe mijloc printre toate variațiile moderne ale Aiki.
Articol scris de Patrick Sternkopf in Blackbelt Magazine
Traducere: Marina Muscan
Note aditionale: Sorin Lupascu