Sensei

Mi-a placut sportul dintotdeauna, asa ca am incercat multe ramuri.

Am inceput , ca toata lumea, cu fotbalul, dar n-am progresat prea mult, chiar daca mi-a placut sa joc portar (era sa scriu ca mi-a placut “sa stau in poarta”, dar portarul nu prea sta, dimpotriva…)

Prin clasa a V-a a venit cineva la Liceul Dimitrie Cantemir, din Iasi, unde invatam sarguincios (un fel de abonat la premiul II, ca mai sus nu se putea, erau fii de cadre didactice locale…), si ne-a prezentata o mica demonstratie de judo. Mi-a placut, asa ca am ajuns sportiv la CSS (Clubul Sportiv Scolar) Unirea Iasi, unde am stat citiva ani. Imi era foarte greu cu timpul, pentru ca faceam si atletism de performata (saritura in lungime, cu profesorul Faca Marcel, apoi cu prof. Negara), iar, in cele din urma, am sfirsit, pe terenul de handball.

Am jucat handbal din 1977 pina in 1986, in ultimii ani trecind la profesionism, ca jucator pentru Tehnoton Iasi, IUGTC (care s-a transformat in MECON si a intrat in divizia nationala). Cea mai inalta performanta a fost de vicecampioni nationali scolari, in 1979 cred, sub conducerea antrenorului Marius Cosoi. Handbalul ramine o foarte mare dragoste, inclusiv in zilele acestea, cind joc de cite ori am ocazia, la meciurile retro de oldboys.

In ceea ce priveste artele martial, din 1986 am trecut la shotokan fudokan, lucrand cu Adrian Stanciu, elev al lui Sorin Arustei, la rindul lui elev al lui Fidel Maruabi Gouandjika (o legenda vie a artelor martiale) , cel care a fost printre primii ce a adus karate-ul in Romania, la inceputul anilor ’70.

Din 1990 ma intilnesc cu vechi colegi de scoala, si impreuna cu Catalin Ungureanu, punem bazele primului club de aikido din Iasi, sub indrumarea profesorului Dan Ionescu, iesean de altfel. Actele clubului le-am facut ceva mai tirziu, dandu-i si denumirea “Asociatia Sportiva de Arte Martiale Nippon Iasi”. Condusi de sensei Ionescu (pe atunci 2 DAN), am lucrat non stop pina in 1999, moment in care clubul a decis desprinderea de Federatia Romana de Aikido si cautarea unui drum propriu. Personal, m-am vazut intr-o postura extrem de delicata, intrucat eu lucram la Bucuresti, venem la antrenamentele conduse de sensei Ionescu la Ecran Club, iar in weeked mergeam la Iasi, la clubul meu, si lucram acolo. Intre timp, la Iasi au inceput sa vina si instructori din republica Moldova, ce proveneau de pe o alta linie, Moscova – Hobu Dojo Tokio, Aikikai. Lucrurile evoluasera foarte mult, si clubul meu nici nu mai voia sa auda de Bucuresti, asa ca prin 2004 m-am trezit dezorientat ca linie tehnica. In ceea ce priveste progresul personal, in 1999 am dobindit centura neagra 1 DAN, si am continuat sa lucrez la fel determinat ca si pina atunci, cautind sa nu-l dezamagesc pe shihan Dan Ionescu, ce m-a spijinit de fiecare data, si caruia ii datorez intreaga cariera din aikido.

Am inceput sa lucrezi si cu alti instructori, in special din Moscova, si , incetul cu incetul am constatat (dupa ce am vazut o demostratie a lui shihan Kondo Katsuyuki), ca m-am apropiat, ca stil, de daitoryu aikijujutsu. Am mers la stagii de daitoryu in mai multe tari europene, am mai dat si examene, si, in cele din urma, am decis sa fondez propriul Dojo. Asa ca in 2008, am fondat un dojo propriu, de care ma ocup cu mult drag. Recunosc faptul ca am pornit greu la drum, pentru ca eram dezamagit de experientele anterioare si de multitudinea de lupte interioare din federatii, dar am fost sustinut si baut la cap de un bun amic, Ion State, de la Clubul de Aikido din Constanta, care mi-a fost permanent aproape. Tot datorita prietenului meu din Constanta am reusit, in 1-2-3 mai 2009, sa fac (probabil) primul stagiu de daitoryu aikijujutsu din Romania. Ulterior, am constatat ca, dupa ce am vazut modalitatea tehnica de exprimare alui Marc Dujardin (8 dan, directorul tehnic al federatiei belgiene de hakko desnshin ryu) ca sintem foarte apropiati ca stil de ceea ce fac ei, tot o scoala de ju-jutsu, desprinsa din daito-ryu classic.

Daca m-ati intreba “ce mai e si cu daitoryu asta” ?, mi-ar fi greu sa va raspund, pentru ca nu e la fel de clar precum tenisul sau sahul. Cert este ca, daca va face placere sa vedeti despre ce este vorba, va astept…